20 de ani sclava in cusca lui Kim


Share on Google+
Facebook

CAMPANIE EVZ. Doina Bumbea a fost victima regimului de la Phenian. Pentru a elucida drama, EVZ a investigat in Japonia si-n Coreea de Sud.



Cum a supravietuit ea in lagarul comunist?

Doina Bumbea Era o femeie frumoasa, culta si inteligenta, terminase facultatea", acestea sunt primele cuvinte cu care Charles Jenkins - un dezertor american, capturat in cele din urma de nord-coreeni - o descrie pe romanca despre care, la 29 de ani de la disparitie, s-a aflat ca a fost rapita de agentii spionajului de la Phenian.

Doina a reusit sa evadeze din Romania comunista casatorindu-se cu un italian. Ironia sortii insa a urmarit-o constiincios. Dupa opt ani in Italia, unde urcase primele trepte ale unei cariere artistice de succes, destinul a parasutat-o in "gaura neagra" numita Phenian. Scapata de dictatura ceausista, craioveanca a cazut, in toamna lui 1978, in infernul nord-coreean.

Inselata cu un pasaport nord-coreean

Romanca ar fi trebuit, in acel an, sa-si deschida cateva expozitii de pictura la Tokio. Din marturia lui Charles Jenkins, un prieten apropiat al Doinei Bumbea, reiese ca aceasta a plecat din Roma insotita de un italian misterios, a carui identitate nu e nici astazi cunoscuta. La Moscova, a facut escala, dar vamesii au descoperit asupra ei un pasaport nord-coreean.

Mintita de "amicul" italian, stia de fapt ca traseul pana la Tokio bifa si o oprire la Phenian. "Cei care au momit-o i-au facut documente nord-coreene. Pe aeroportul din Phenian, italianul a disparut si Doina a fost preluata si retinuta de nord-coreeni", a povestit Jenkins, pentru EVZ.

In lagar si facuta cadou

A urmat calvarul. De la finele lui a78 si pana la inceputul lui a80, Doina Bumbea a fost "cazata" intr-un lagar de pregatire paramilitara si ideologica.

Alaturi de alte 27 de femei - printre care frantuzoaice, olandeze, italience, chinezoaice, libaneze ori sud-coreence - firava artista a invatat arte martiale, a luat contact cu tainele ideologiei si a fost umilita. I-a fost servita drept ofranda unui dezertor american, ajuns in Coreea cu 20 de ani in urma, Joe Dresnok.

Fara s-o intrebe cineva, a fost "casatorita" cu un barbat pe care nu il vazuse niciodata, nu l-a placut nici cand l-a intalnit si care a tratat-o ulterior cu reprize nesfarsite de certuri si batai.

Charles Jenkins povesteste insa ca inainte ca Doina sa-i fie "donata" lui Dresnok, romanca i-a fost initial oferita chiar lui. "Nord-coreenii mi-au zis ca au o europeanca pentru mine, nici nu o vazusem, dar era vorba de Doina. Cum eu voiam sa-mi fac familie cu o asiatica, i-am refuzat".

"Cand ma vor elibera?"

Jenkins a intalnit-o insa un an mai tarziu, la ziua de nastere a fiului altui american, dezertat in timpul razboiului din Vietnam, soldatul Larry Abshier. Inca socata, deja sotie de american rezident la Phenian, Doina Bumbea spera ca va mai avea o sansa. In 1981 credea, naiva, ca va fi eliberata si se va intoarce in Italia.

Pentru Jenkins, prima intrebare pe care Doina i-a pus-o, la acea petrecere, suna neverosimil: "Cand ma vor elibera?". Raspunsul s-a aratat in timp: "Niciodata".

Un timp in care, maturizata de propria-i tragedie, Doina Bumbea a schimbat cu tact macazul si a invatat singurul lucru care mai conta atunci: sa supravietuiasca.

Vorbea deja franceza, engleza si italiana, dar a inceput sa vorbeasca limba rapitorilor ei, si-a asumat prezentul si a rabdat o casnicie nefericita, ale carei raze de soare au fost doar doua: Ricardo si Gabriel, cei doi baieti pe care i-a avut cu Dresnok.

Un palid calmant, cu care-si trata durerile de fiecare zi si reprizele in care barbatul o fugarea de-acasa, cu bratul incordat si gata sa o plesneasca. "Au fost dati in care a fugit de-acasa, chiar si noaptea, pentru ca se certase cu Dresnok, iar tipul o mai si lovea".

Paharul si masina de cusut

Din 1984, Jenkins si sotia sa, Hitomi Soga, - o japoneza rapita tot in a78 - a locuit in acelasi imobil cu Doina, Dresnok si copiii lor, precum si cu familiile celorlalti doi dezertori americani, Larry Abshier si Jerry Parrish. In acea casa - pazita de doi agenti ai Securitatii din Coreea de Nord si izolata la cativa kilometri de Phenian - doar lipsa gratiilor de la ferestre nu trada rolul de puscarie al stabilimentului.

Viata sociala a locatarilor intrase si ea intr-o monotonie crunta. Pentru o artista ca Doina Bumbea, singurul refugiu din fata realitatii gri s-au dovedit a fi paharul, discutiile cu Jenkins si o masina de cusut.

O zi din viata romancei incepea si se sfarsea pe scaunul ustensilei la care croia haine pentru toti vecinii. Masina de cusut i-a fost de altfel cel mai bun prieten.

A cumparat-o dupa ce si-a vandut un colier din aur din Italia. "Doina statea toata ziua la masina si simtea nevoia sa treaca pe la noi sau sa ne invite la o cafea ori un pahar de ceva", spune Charles Jenkins. Americanul recunoaste ca romanca era experta in gatit, ca excela la capitolul sarmale, salate si - cand gaseau carne - gratare.

Micile ei placeri semanau izbitor cu tabieturile romanului din Epoca de Aur. Saptamanal, gazduia "serate" video, la care venea si familia Jenkins. In apartamentul cu doua camere, romanca tapeta ferestrele cu paturi, stingea luminile si toata lumea se uita la video.

A murit de cancer

Inceputul noii vieti nu a fost usor. Sfarsitul s-a dovedit la fel de tragic. In vara lui 1997, la 57 de ani, Doina Bumbea a aflat ca are cancer. Fuma mult, la fel ca toti ceilalti din jurul ei, si era tot mai bolnava. O radiografie pulmonara facuta la spital a scos la iveala crudul adevar:

"Doctorii nu i-ar fi spus, dar i-a auzit vorbind despre diagnostic. Doina s-a tratat acasa, iar la final sotia mea i-a facut injectiile cu morfina", explica Charles Jenkins. In ianuarie 1998, Doina Bumbea s-a stins in patul sau, din apartamentul-cusca in care a locuit peste 13 ani. Nu a mai stiut nimic despre fratii si parintii ei din Romania. La Phenian, a lasat in urma doi copii si un sot caruia nu i-a pasat niciodata de ea.

SERIAL EVZ

Cazul romancei, elucidat in Japonia

In anii a70, comunistii de la Phenian si tovarasii de la Bucuresti erau prieteni la catarama. Simpatiile reciproce ale lui Kim Il Sung si Nicolae Ceausescu au transformat Romania intr-un epigon al ideologiei nord-coreene, iar Micul Paris intr-un Mic Pyeongyang.

In 1978, pe fondul prieteniei dintre popoare, spionii Phenianului dau o lovitura sub centura. Craioveanca Doina Bumbea, o tanara de 28 de ani, este rapita de nord-coreeni, printr-un plan secret, caruia i-au mai cazut victime zeci de alti straini. Pentru toti acestia, jocurile fusesera facute. Captivitatea era singura alternativa de a merge inainte. Aproape 30 de ani, despre Doina nu s-a mai stiut nimic.

In 2007, impreuna cu fratele ei de la Craiova, "Evenimentul zilei" reconstituie, in premiera, ultimii 20 de ani de viata in captivitate, traiti de Doina Bumbea la Phenian. Dupa o documentare efectuata in Japonia, EVZ pune cap la cap detalii necunoscute, care au transformat nefericirea Doinei Bumbea in "Cazul romancei rapite de nord-coreeni".

FAMILIA RISIPITA

Rude in Romania, rude in Coreea de Nord

Mariajul Doinei Bumbea cu americanul Joe Dresnok poate fi considerat un rateu. Totusi, el s-a concretizat cu venirea pe lume a doi baieti, Ricardo si, doi ani mai tarziu, Gabriel. Ambii s-au nascut prin cezariana, intr-un spital din capitala Phenian, in prima jumatate a anilor a80.

Dupa euforia materna, trairile Doinei Bumbea s-au impletit mereu cu grijile materiale. Intr-o tara in care ratiile alimentare au reusit sa extermine ani buni sute de mii de oameni, Doina Bumbea si Joe Dresnok au supravietuit si si-au crescut copiii cu echivalentul a 120 de dolari pe luna.

O suma de cinci-sase ori mai mica, dupa cum apreciaza Charles Jenkins, decat necesarul unui trai situat la minimul decentei. Totusi, in jurul imobilului pe care l-au impartit, familiile Doinei si cea a lui Jenkins au cultivat o perioada un petic de pamant din care isi rotunjeau veniturile cu mici recolte de porumb, cartofi si ceapa.

Doi baieti: unul fochist, altul viitor spion

Anii au trecut, copiii au crescut, au mers la gradinita, au fost dati la scoala, iar mezinul Gabriel a ajuns chiar student la Facultatea de Limbi straine din Phenian.

"Nord-coreenii au planuri mari cu el, sa-l introduca in spionajul lor extern. Gabi era un baiat ambitios, aplecat spre carte. Nu-mi dau seama cat e si de indoctrinat insa", il caracterizeaza americanul pe mezinul Doinei Bumbea. Spre deosebire de acesta, Ricardo ar semana mai mult cu tatal sau.

"Era mai neastamparat, facea ce voia si Dresnok il lasa in pace", sustine aceeasi sursa. La varsta de 20 de ani, Ricardo a fost arestat si inchis timp de aproape un an, intrucat fugise de acasa si a fost prins dupa cateva zile, dupa ce chefuise cu niste prieteni, la Phenian.

Potrivit lui Jenkins, la acel moment, Doina Bumbea nu mai traia, iar Joe Dresnok nu l-a dojenit, intrucat la fel a fost si el in tinerete. Tot ce se mai stie in acest moment despre baiatul cel mare al Doinei este ca ar lucra ca fochist, undeva langa Phenian.

Le-a spus copiilor ca a fost rapita

De cand a aflat detalii despre disparitia surorii lui, craioveanul Gabriel Bumbea sustine ca nu va avea liniste pana cand nu-si va intalni nepotii. Desi situatia din Coreea de Nord nu il avantajeaza pe moment, Bumbea sustine ca va apela la toti factorii care pot forta implinirea dorintei sale.

"Am doi nepoti acolo. Ei sunt tot ce a mai ramas din sora mea si vreau sa-i intalnesc. Ei trebuie sa stie ca au rude in Romania", afirma barbatul. Din marturia dezertorului american rezulta chiar ca atat Ricardo, cat si Gabriel ar fi constienti de originea lor romano-americana. Mai mult, Doina le-ar fi povestit celor doi fii chiar faptul ca a fost rapita de nord-coreeni si adusa cu forta intr-o tara in care nu si-a dorit vreodata sa ramana.

"Doina le-a spus amandurora ca ea e romanca si ca a fost rapita. A facut acelasi lucru pe care l-am facut eu si sotia: le-am spus fetelor noastre adevarul", sustine Charles Jenkins. Acesta nu poate insa da amanunte despre impactul pe care l-a avut marturisirea mamei asupra copiilor.

JOE DRESNOK

Sperietoarea celorlalti dezertori

Americanul Joe Dresnok, de 73 de ani, a dezertat din armata SUA, traversand un camp minat, in 1962 de teama ca va fi trimis in Vietnam. Provenit dintr-o familie dezorganizata, Dresnok este astazi ultimul american, dintre cei patru dezertori, care inca traieste la Phenian.

Potrivit propriilor declaratii, Coreea de Nord este tara care i-a adus cele mai mari satisfactii si nu este dispus sa o paraseasca. In ianuarie 1980, Dresnok s-a casatorit, la interventia agentilor nord-coreeni, cu romanca Doina Bumbea, dupa ce mai fusese casatorit cu o libaneza.

Ulterior decesului Doinei, Dresnok si-a unit destinele cu o togoleza mult mai tanara decat el, cu care are un copil de numai 2 ani. Relatiile sale cu Charles Jenkins nu au fost niciodata prea apropiate, acesta din urma declarand de mai multe ori ca Joe Dresnok l-a lovit atat pe el, cat si pe celalalt american, Larry Abshier. Pe acesta din urma, sustine acelasi Jenkins, "il exploata punandu-l sa-i spele rufele murdare, altfel il plesnea".

Interviu cu vecinul Doinei, Charles Jenkins - dezertorul american din Phenian

Rasarita din Marea Japoniei, la 400 de kilometri de Tokio, insula Sado adaposteste un fragment din filmul rapirilor regizate de puterea de la Phenian. Aici locuiesc Charles Jenkins si Hitomi Soga. El, un dezertor american, ea, o japoneza, victima a rapitorilor nord-coreeni. Amandoi, prietenii cei mai apropiati din captivitate ai Doinei Bumbea. Jenkins si-a amintit, pentru EVZ, cand si cum a cunoscut-o pe romanca.

"Eram partenerul ei de pahar"

Evenimentul zilei: Cum ati cunoscut-o pe Doina Bumbea?
Charles Jenkins:
La ziua de nastere a fiului lui Larry Abshier (n.r. - unul dintre americanii care au dezertat). Arata foarte bine. Eu si sotia mea aproape ca ne-am certat atunci.

Din cauza Doinei?
Doina stia de la un nord-coreean ca trebuie sa asculte de mine si nu va avea probleme. Credea ca eu aveam vreo putere, dar nu aveam nimic. Doina s-a ridicat, a mers spre hol si m-a chemat la ea.

Am intrat in dormitorul lui Parrish (alt dezertor din SUA), iar ea a inceput sa ma interogheze, la modul: "Cand o sa ma trimiti acasa?". I-am spus ca eu nu pot sa o trimit, ca eram si eu ca ea. In 1984, deci dupa trei ani, ne-am mutat cu totii in acelasi imobil. Am devenit vecini.

Cum v-ati descurcat?
Sotia mea gatea. Dintre toate, insa, Doina era cea mai buna la bucatarie. Bataia de cap era sa gaseasca ingredientele. Ne schimbam dolarii in bani nord-coreeni si ne descurcam mai mult de pe piata neagra. Facea gratare, dar si ceea ce ea numea salata ruseasca, de fapt o salata de cartofi. Apoi oua, sarmale.

Cum v-ati inteles cu sotul ei?
Cand am aparut eu aici si i-am cunoscut pe ceilalti americani, l-am gasit pe Dresnok exploatandu-l pe Abshier. Eu locuiam cu Parrish intr-o camera, Abshier cu Dresnok in alta. Il punea sa-i spele hainele.

Odata, Absher a fost internat in spital cinci luni. S-a externat, a venit acasa, iar Dresnok i-a pus in brate rufele lui murdare. Atunci, l-am oprit si i-am spus sa nu o faca. El mi-a raspuns ca o sa-l bata Dresnok. Eu i-am zis ca il bat eu, daca o face. Din acel moment, Dresnok a intrat in conflict cu mine.

Ati locuit in aceeasi cladire cu el. Cum se purta Joe Dresnok cu sotia lui?
Era violent. Se si certau mult. Odata, Doina fusese peste zi la Phenian si a venit cu o sticla de vin. Dresnok era acasa, dar avea chef sa doarma. A incuiat usa si a lasat-o pe Doina afara. Dupa ce a batut degeaba la usa ei, a batut la noi si mi-a spus ca are o sticla de vin, sotul ei nu ii deschide si are chef de vorba. Eu devenisem partenerul ei de pahar. Ne-am inteles de minune.

DICTIONAR DE PERSONAJE

Charles Robert Jenkins. A dezertat din Armata SUA in anul 1965, in timp ce isi satisfacea serviciul militar in Coreea de Sud, de teama ca va fi trimis pe frontul din Vietnam. A reusit sa treaca neobservat frontiera in Nordul comunist, dar nu a mai putut parasi aceasta tara decat 39 de ani mai tarziu, in 2004.

Hitomi Soga. Originara din insula Sado, la 400 de kilometri de Tokio, a fost rapita in 1978, la varsta de 19 ani, impreuna cu mama ei, despre care nu se mai stie nimic. S-a casatorit la Phenian cu dezertorul Charles Jenkins, are doua fete si a fost recuperata de guvernul japonez in anul 2002.

Larry Allan Abshier. Soldat american, dezertor din armata SUA in 1962. A decedat din cauze naturale.

Jerry Wayne Parrish. Militar american, dezertat din armata SUA, in 1963. Ca si Larry Abshier, Parrish a decedat in urma cu cativa ani, din cauze naturale.

Marturii
"Cei care au momit-o i-au facut documente nord-coreene. Pe aeroportul din Phenian, italianul a disparut si Doina a fost preluata si retinuta de nord-coreeni." Charles Jenkins

"Doctorii nu i-ar fi spus ca are cancer, dar i-a auzit vorbind despre diagnostic. Doina s-a tratat acasa, iar la final sotia mea
i-a facut injectiile cu morfina." Charles Jenkins

"Am doi nepoti acolo. (n.r. - in Phenian, Coreea de Nord). Ei sunt tot ce a mai ramas din sora mea si vreau sa-i intalnesc. Ei trebuie sa stie ca au rude in Romania." Gabriel Bumbea

TURNEU

Cazul "Bumbea", pe masa lui Bush?

A devenit subiectul principal al camerelor de luat vederi, a acordat interviuri nesfarsite presei japoneze, s-a intalnit cu Charles Jenkins, pe insula Sado, iar prim-ministrul, Shinzo Abe, si ministrul sau de externe, Taro Aso, au tinut sa il cunoasca. Craioveanul Gabriel Bumbea, fratele Doinei, a fost in Japonia.

Printre altele, s-a ales si cu o promisiune de zile mari: "Ministrul de externe ii va prezenta cazul presedintelui SUA, George W. Bush". La trei decenii de la disparitia Doinei si alte doua de cand familia s-a resemnat cu gandul ca e moarta, povestea face mai multe furori in Tara Soarelui Rasare decat la Bucuresti.

Cititi si Rapirea din Coreea



» vezi articolul original


sursa:






Cele mai citite stiri de azi


Lasa un comentariu (spam-ul si limbajul ofensiv vor fie sterse!)





Berbec

Taur

Gemeni

Rac

Balanta

Leu

Fecioara

Scorpion

Capricorn

Sagetator

Varsator

Pesti