Special

Publicat Joi, 16 iunie 2016 , ora 13:36, de Catalina Burlan

AŞTEPTĂM PRIMUL GOL DIN ACŢIUNE

După euforia meciului cu Franţa, în care deşi am pierdut, am impresionat prin atitudine, a venit duşul rece cu Elveţia, care ne-a readus cu picioarele pe pământ. 

Iarăşi am arătat ca o echipă excesiv de prudentă, în timp de elveţienii, cărora le convenea un meci egal, au forţat totuşi victoria, au încercat mai mult decât noi să joace. Dacă în prima partidă a grupei am avut ghinion pierzând în ultimul minut, în meciul de aseară am avut noroc că s-a terminat egal, pentru că elveţienii meritau toate cele trei puncte. Mai ales în repriza a doua, am fost dominaţi copios, contând în joc doar în primele minute de după pauză.

De ce s-a început acest meci cu Prepeliţă şi Chipciu, alegeri care s-au dovedit falimentare în cele din urmă? O să-mi spuneţi că de la Chipciu a pornit faza primului gol. Aşa e, dar ulterior a dispărut total din joc, aşa cum s-a întâmplat la multe din partidele Stelei în sezonul recent încheiat. Despre Prepeliţă am spus mereu că este un jucător care nu iese cu nimic în evidenţă, şi care din punct de vedere ofensiv nu aduce niciun plus. 

5761b11e95f9cf1876ac47c4.jpg

E greu de înţeles cum a ajuns titular un jucător care pasează doar cu latul, şi mereu în spate sau lateral, în timp ce un mijlocaş mult mai combativ, Hoban, este ţinut rezervă. Alegerile făcute de Iordănescu pentru acest meci, cele patru schimbări atât de discutate, nu au adus niciun plus echipei noastre, dimpotrivă, jocul tricolorilor a avut serios de suferit faţă de ceea ce au arătat în meciul cu Franţa.

Pare-se că este greu de schimbat mentalitatea jucătorilor şi antrenorilor noştri, care au fost educaţi, generaţii la rând, în cultul jocului la aşteptare, în speranţa că poate se va ivi o ocazie din care să ciupim ceva. Jocul ofensiv nu se poate învăţa de la o zi la alta, nu poate fi practicat de oricine, cu atât mai puţin de nişte oameni care au fost crescuţi în spiritul defensivei. Într-un meci fără miză pentru noi, cel cu Franţa, în care nimeni nu avea aşteptări de la echipa noastră şi nu exista presiunea pe umerii jucătorilor, am arătat că putem juca şi altceva, lăsând o frumoasă impresie. Odată cu apariţia unei mize reale, într-un meci în care ar fi trebuit să forţăm victoria, am redevenit acea echipă temătoare, excesiv de prudentă, crispată, pe care o ştie toată Europa fotbalistică.

euro-romania.jpg

Singura amintire frumoasă legată de acest meci este cea oferită de suporterii echipei naţionale, care au mărşăluit prin Paris aplaudaţi de locuitorii capitalei franceze. Fanii noştri s-au purtat civilizat şi au avut o atitudine demnă de toată lauda. Apoi, odată ajunşi la stadion, au fost cu adevărat al 12-lea jucător, creând o atmosferă superbă, deşi au fost inferiori numeric suporterilor elveţieni. Cu aşa suporteri în spate, e şi păcat să alegi varianta jocului la ciupeală. Din respect pentru aceşti oameni, care au venit din toată Europa pentru a-şi încuraja echipa, ar trebui ca la partida cu Albania să revenim la spiritul arătat în meciul de deschidere.

Cristian Huluban
Ads

Cele mai citite stiri de azi