Special

Publicat Sambata, 11 iunie 2016 , ora 13:01, de Diana Bone

MULŢUMIM, TRICOLORI!

Ne-a fost frică de acest meci. Ne-am gândit la cele mai negre scenarii, având în minte imaginea unei echipe fricoase, fără iniţiativă, o echipă care se bazează doar pe defensivă, jucând la mica ciupeală. Dar aseară am trăit o frumoasă revelaţie, privind mai întâi cu surprindere începutul bun al tricolorilor, cuceriţi apoi, pe măsură ce minutele treceau, de curajul baieţilor noştri, care i-au pus de multe ori la respect pe mult mai galonaţii lor adversari. Liniştea care s-a aşternut, minute în şir, pe impunătorul stadion parizian, era confirmarea faptului că, după multă vreme, echipa României juca avântat, fără complexe, deşi evolua în faţa echipei gazdă a competiţiei, principala favorită la câştigarea trofeului.

De această dată, chiar nu ar fi corect să evidenţiem pe cineva, trebuie să omagiem ECHIPA, spiritul ei de luptă, ambiţia şi determinarea. Tăcerea din tribune este cea mai bună dovadă că francezilor le-a fost teamă de replica foarte consistentă dată de tricolori, de atitudinea lor pozitivă, o echipă care a venit să joace, nu să trişeze fotbalul. Dacă la ultimul turneu final la care am participat am fost consideraţi echipa cu cel mai urât joc, aseară am arătat cu totul altfel, am pus probleme, ne-am bătut de la egal la egal cu o naţională foarte puternică şi am făcut faţă unui stadion ostil. Baieţii noştri au dovedit că au şi un psihic foarte bun, o mentalitate sănătoasă, reuşind să revină după ce francezii au deschis scorul, mai mult, au încercat să forţeze victoria, dar n-a fost să fie. Am fost finalmente învinşi, dar am ieşit din templul fotbalului francez cu fruntea sus.

huluban4.jpg

Suntem acolo, existăm, am avut cinci-şase oameni în terenul francez în multe momente ale jocului. Nu ne-am închis, nu ne-am baricadat, am acceptat lupta şi am ieşit la bătaie fără teamă şi fără complexe. Acesta este spiritul just, aşa trebuie să jucăm mereu. Am fost mândri de jocul alor noştri, de pe terase se auzea strigătul ”Rooooomânia”, a venit însă golul-capodoperă al lui Payet, care ne-a aruncat în braţele disperării. Ar fi fost, poate, prea frumos să terminăm acest meci neînvinşi, dar iată că există şi înfrângeri care te înalţă. Există momente când o ţară întreagă poate găsi, în ciuda scorului de pe tabelă, puterea de a aplauda efortul, dorinţa şi sacrificiul acestor băieţi care au luptat exemplar aseară.

huluban5.jpg

De multe ori v-am pus la zid, de multe ori am fost dezamăgiţi. Chiar şi înaintea acestui meci eram mulţi dintre noi temători, nu credeam în voi, ne îngrozea gândul că veţi lăsa o impresie lamentabilă, aşa cum s-a întâmplat în ultima vreme. Acum, după această partidă memorabilă, deşi aţi pierdut, vă mulţumim pentru felul în care v-aţi bătut pentru România, pentru imaginea noastră în lume. Şi pentru că acest turneu final se desfăşoară în patria lui Balzac şi Molière, lăsaţi-ne să spunem, cu mâna pe inimă, Chapeau Bas, tricolori!

 

Cristian Huluban

Ads

Cele mai citite stiri de azi