Special

Publicat Marti, 27 septembrie 2016 , ora 13:33, de Cristina Stancu

ÎNTRE LACRIMĂ ȘI ZÂMBET

Ieri, s-a stins Ioan Gyuri Pascu, înconjurat de atâtea regrete. Astăzi un alt nume de referință al culturii românești, Sebastian Papaiani, a părăsit această lume.


Au fost doi mari artiști, care ne-au învățat să zâmbim, ne-au făcut viețile un pic mai frumoase, ne-au arătat ce înseamnă umorul de calitate. Gyuri, trubadurul, actorul, profesorul de română, un inepuizabil izvor de bună dispoziție, a plecat atât de tânăr pentru că a "ars" pe scenă. A jucat și când era bolnav, și când era măcinat de problemele din viața personală, și când era epuizat după drumurile lungi făcute prin țară. Despre Sebastian Papaiani am scris un articol în urmă cu o lună, când a împlinit 80 de ani, un articol care se dorea un omagiu pentru un actor care trecea prin clipe grele.

La spectacolele grupului Divertis, biletele se vindeau cu mult timp înainte, pentru că lumea venea buluc să-i vadă pe cei care ironizaseră regimul comunist, motiv pentru care au fost interziși. După Revoluția din 1989, spectacolele grupului Divertis se jucau cu sălile pline, ani buni fiind capul de afiș al tuturor show-urilor de divertisment. Îmi rămân în amintire momentele de final ale spectacolelor, atunci când Toni Grecu îi prezenta pe toți membrii grupului, pentru a primi aplauzele celor prezenți. Când ajungea la Gyuri, sala efectiv lua foc, simpatia de care se bucura  micuțul actor fiind răsplătită cu zeci de bis-uri. Apoi, cu timpul, am descoperit toate laturile imensului său talent. Pe lângă un actor uriaș, Gyuri a fost un muzician de mare valoare, care a abordat multe genuri, de la pop și rock la blues și reggae.

papa2.jpg

Despre unul din ultimii mohicani ai generației de aur a teatrului și filmului românesc, Sebastian Papaiani, ar fi atâtea de spus. Toți ne aducem aminte de acele personaje care au făcut epocă, de la plutonierul Căpșună la Fane Oarcă, de la Ieremia la Gogu a lu' Pupăză, pentru a încheia lista cu rolul care parca l-a definit cel mai bine, mult îndrăgitul Păcală. Internat fiind, după un accident vascular, maestul Papaiani a avut puterea de a mai spune o glumă, deși starea sa de sănătate era destul de șubredă. Celor care veniseră la spital să-l viziteze, le-a spus că nu are cum să moară din atâta lucru, cartea sa de identitate expirând tocmai în 2041. Nu știu câți oameni, într-o stare de sănătate atât de delicată, reușesc să-și păstreze spiritul viu și să facă glume pe seama pericolului în care se află. Trebuie să fii construit dintr-un anumit aluat pentru a avea puterea de a ignora evidența, luând la mișto un diagnostic atât de serios.

Amândoi au fost răpuși în urma unor accidente vasculare, un diagnostic cumplit, care este, de cele mai multe ori, cauzat de stresul în care trăim. Spectacole de teatru, show-uri de televiziune, concerte, drumuri lungi între orașele unde aveau loc spectacolele, toate acestea au contribuit la deteriorarea stării de sănătate a celor doi mari actori. Dar nu s-au plâns niciodată, nu au refuzat pe nimeni și, finalmente, au plătit tributul pentru acest efort continuu. Acum, când ei au plecat, noi oscilăm între lacrimi și zâmbet. Lacrimi pentru că au plecat dintre noi, zâmbete pentru că așa ni-i vom aminti mereu, zâmbind. Și așa ne-au învățat ei să privim viața, cu zâmbetul pe buze.

Cristian Huluban
Ads

Cele mai citite stiri de azi