Societate

Publicat Vineri, 20 ianuarie 2012

Povestile romanilor nevazuti: cizmarul care a ajuns sa incalte toata Moldova

Aurel Bobu, detinatorul uneia dintre cele mai mari fabrici de incaltaminte din Romania, a fost un simplu cizmar intr-un sat necunoscut. Povestea lui de succes este de predat la scoala.

Nu-l cunoasteti, n-ati auzit de el. In nordul Moldovei, acolo unde traieste si munceste, televiziunile ajung doar cand oamenii se imbata si isi dau cu sapa in cap.

Aurel Bobu a construit aici, cu fortele proprii, fara sa-l stie nimeni, una dintre cele mai mari fabrici de incaltaminte din Romania.

Are 9.000 de metri patrati si 500 de angajati, in timp ce marile fabrici de pe vremuri au fost falimentate, fierul vechi a fost tocat si vandut iar pamantul valorificat printr-un tun imobiliar.

Cand se intampla asta, Aurel Bobu, bucovinean din Vicovu de Sus, inca lipea tocuri pe un scaun minuscul de cizmar. Personajul este unul dintre cei mai interesanti autodidacti din Romania.

A pornit de la o scoala profesionala si de la un atelier friguros, amenajat in grajdul casei. Acum are o avere estimata la cateva zeci de milioane de euro, dar ca om nu s-a schimbat deloc.

Aurel Bobu este eroul de care nu auzim niciodata. Pe umerii lui tine o mica bucata din Romania si pentru asta nu cere nicio decoratie.

Ucenic de cizmar pana cand chinezii au invadat piata

Prin anii a"90, Vicovu de Sus, judetul Suceava, era localitatea cu cei mai multi cizmari pe cap de locuitor. Aproape 200 de sateni faceau si reparau incaltaminte, iar printre ei se numara si Aurel Bobu.

Imediat dupa ce-a terminat armata, tatal sau l-a dat sa invete meserie de la unul dintre cei mai iscusiti cizmari din zona, iar Aurel a prins repede mestesugul.

Afacerile cizmarilor vicoveni, si nu numai, au prosperat pana in momentul in care piata romaneasca a fost invadata de incaltamintea chinezeasca, la preturi mult mai mici, incat multi preferau sa cumpere o noua pereche decat sa o dea la reparat pe cea care se strica.

Papucarii au inceput sa-si puna lacatele pe atelierele lor si sa cedeze in fata concurentei asiatice.

Primul pantof facut cu mana lui, cadou pentru mama

Aurel Bobu insa nu a renuntat. A imprumutat 1.800 de lei si si-a cumparat o masina de cusut de prin Banat.

Isi aminteste ca se gandea noapte de noapte daca o sa reuseasca sa dea banii inapoi, daca o sa reuseasca sa traiasca din propria lui afacere, atat cat sa-si hraneasca familia.

"Prima pereche de papuci i-am facut-o mamei. Daca era sa ma fac de rusine, macar sa ma fac in fata mamei. Au iesit frumosi. Cu talpa de microporos, cu un rand alb si un rand negru", povesteste suceveanul.

Primele comenzi le-a primit de pe la vecinii incantati de papucii pe care Aurel ii daruise mamei sale. Ii trebuia insa un atelier daca voia sa prospere, asa ca si-a amenajat unul in grajdul de langa casa.

A ajuns sa faca si cateva perechi de papuci pe zi si pentru ca vestea ca e bun cizmar a circulat repede prin zona, a fost nevoit sa angajeze un ucenic pentru a-l ajuta sa-si onoreze comenzile la timp. La inceput un ucenic, apoi doi, trei si tot asa.

"Am ajuns la aproape 50 de ucenici. O parte dintre ei, care erau buni si care au peste 20 de ani de incaltaminte, lucreaza pentru mine si la ora actuala", marturiseste proprietarul fabricii care incalta astazi sute de mii de romani.

La 5 dimineata vindea pe taraba in oboare

Fabrica Marelbo de la Vicovu de Sus produce in jur de 2.000 de perechi de incaltaminte pe zi si are 30 de magazine in toata tara in care isi distribuie marfa. Pana sa ajunga aici, insa, isi aminteste Aurel Bobu, a fost drum anevoios.

Isi aminteste ca, pentru a-si vinde cele cateva perechi de papuci pe care le confectiona in atelierul sau din grajd, mergea pe la pietele si targurile din zona si isi vindea marfa direct din portbagajul masinii.

"Era 5-6 dimineata si, pana se facea ziua, nu mai aveam nici un pantof. Veneam imediat acasa, dadeam de lucru la oameni, luam banutii de acolo, si apoi fugeam la Timisoara, aduceam talpi, apoi la Brasov, de unde aduceam piele si tot asa. A fost foarte, foartegreu. O munca enorma", spune modestul meserias.

Fabrica Marelbo a deschis-o in 1995 si e de parere ca si norocul isi are rolul lui in orice poveste de succes.

MADE IN ROMANIA. Cizmarul a construit fabrica in spatele casei care arsese din temelii. Pantofii sai nu sunt de fițe, dar sunt de calitate

Norocul sau a fost ca la scurt timp dupa ce a deschis fabrica de incaltaminte din satul Bivolarie, a aflat ca o firma similara din Timisoara voia sa scape de aparatura veche, pentru a aduce tehnologie noua, fabrica de acolo fiind cumparata de investitori straini.

"Au scos in curte toate utilajele. Am mers cu doua tiruri si le-am adus la Vicov. Erau in stare de functionare, mergeau foarte bine", povesteste Aurel Bobu, pentru care utilajele respective au fost "o ade varata mana cereasca".

MAI BUNA DECÂT MARFA CHINEZEASCA

Oamenii intreaba: "Este incaltaminte romaneasca?"

Dupa ce-a deschis Marelbo, de la 20 de perechi pe zi a sarit la 150-200. Scutit de impozite in acea perioada, pe o perioada de cinci ani, Aurel Bobu a inceput sa prospere de la o zi la alta.

A achizitionat utilaje noi si a inceput sa angajeze tot mai multi localnici. Primele magazine le-a deschis in judetul Suceava, iar pretul mic, de producator, si calitatea pantofilor i-au adus tot mai multi clienti, ajungand astazi la 30 de magazine in toata tara.

"Nu este greu sa produci incaltaminte, este greu sa o vinzi. Pe om o data il pacalesti. Daca nu este multumit, a doua oara nu iti mai cumpara incaltamintea. Asa au inceput oamenii sa se lamureasca cu produsele din China. Cand deschid un magazin, de exemplu, oamenii intreaba: "Este incaltaminte romaneasca?". Noi cand spunem ca este din piele, atunci nu poti sa minti omul, noi lucram numai cu piele naturala", explica Aurel Bobu.

Fostul ucenic de cizmar, care facea papuci in grajd, are acum designeri si merge la targurile din Europa, pentru a vedea ce mai e la moda, ce e mai nou pe piata. Marelbo a devenit un brand cunoscut iar papucii facuti la Vicovu de Sus au ajuns si pe piata din strainatate.

"Nu stiu daca as mai avea acum curajul pe care l-am avut cand am inceput", zambeste Aurel Bobu.

500 de angajati
are Arel Bobu intr-o zona foarte saraca si in care fiecare salariu este ca o comoara

"Nu este greu sa produci incaltaminte, este greu sa o vinzi. Pe om o data il pacalesti. Daca nu este multumit, a doua oara nu iti mai cumpara incaltamintea."
AUREL BOBU, patron Marelbo

OM BUN

Are patru copii si a mai infiat o fetita

Aurel Bobu nu plesneste de fericire si optimism. Dupa ce si-a dat acordul pentru interviu, a sunat si a spus ca mai bine il amanam, pentru ca "nu a nins in decembrie, nu am vindut ghetele si trebuie sa dau salariile la 500 de oameni. Nu pot dormi noaptea, sunt in depresie. N-am motive sa ma laud".

Pana la urma l-am convins, desi iarna pe care o are inca in fata nu ii va fi usoara. Aurel Bobu este casatorit si are patru copii, iar la sfarsitul lui 2009 a infiat o fetita, careia ii murise mama si se afla intr-o situatie critica.

In ciuda averii, Aurel Bobu ramane modest, de o sinceritate deobordanta: "Nu am foarte multi papuci acasa, de obicei port o pereche pana se termina".

Patronul de la Marelbo are trei mari pasiuni: offroad-ul, cu masini 4X4 cu care urca pe drumuri de munte ori terenuri accidentate si inaccesibile altor categorii de autovehicule, vanatoarea - cu o singura conditie, ca in catarea pustii sa fie doar mistreti si lupi - si cantatul la acordeon. Fabrica a construit-o chiar in spatele casei sale, care cu 20 de ani in urma a ars cu el inauntru. A scapat viu si a reconstruit-o. Atunci, s-a nascut pentru a doua oara.


"Sunt bucuros ca sunt sanatos, ca pot sa sa dau o paine, un salariu, mai ales in perioada asta de criza. De la 6 dimineata pana seara tarziu muncesc intruna."
AUREL BOBU, patron Marelbo, fost cizmar, autodidact



» vezi articolul original


sursa:


Ads

Cele mai citite stiri de azi