Special

Publicat Vineri, 22 iulie 2016 , ora 11:54, de Cristina Stancu

RAPID, IUBIRE FĂRĂ SFÂRŞIT

Se întâmplă din nou...


Rapidul dispare din prim planul fotbalului românesc, la fel cum s-a întâmplat cu Argeşul, cu Farul Constanţa, cu Bihorul, Sportul Studenţesc, Progresul (ulterior FC Naţional), Petrolul Ploieşti, Corvinul Hunedoara, Oţelul Galaţi, SC Bacău, Jiul, Chimia Râmnicu-Vâlcea, şi multe alte nume importante din istoria primului eşalon. În locul acestor echipe de mare tradiţie au apărut, de-a lungul ultimilor ani, cluburi de cartier sau reprezentante ale unor comune, precum Rocar, Chiajna, Victoria Brăneşti, Volutari, CS Otopeni sau Midia Năvodari. Nivelul campionatului a scăzut foarte mult, şi astfel am ajuns la o întrecere internă anostă, dominată de jocuri de foarte slabă factură.

rapid-2.jpg

Rapid a fost strigătul de protest al celor mulţi în anii comunismului, când Steaua şi Dinamo, iar ulterior Victoria Bucureşti sau FC Scorniceşti racolau tot ce era mai bun în fotbalul românesc, din postura de echipe favorizate de regimul lui Ceauşescu. Suporterii Rapidului erau o forţă de temut, pentru că aveau curajul nebunesc de a striga în timpul meciurilor cu Steaua şi Dinamo lozinci de tipul "galeria lu' Rapid nu e membru de partid". Cei care au trăit acele vremuri ştiu de cât curaj era nevoie pentru a protesta împotriva regimului comunist, dar frumoşilor nebuni din Giuleşti nu le păsa. Rapidul a făcut şi în acei ani naveta între primul eşalon şi Divizia B, dar câte echipe se pot lăuda cu faptul că la un meci de liga secundă evoluau în faţa a 30.000 de spectatori? Aşa se întampla la meciurile Rapidului de pe "Republicii", un stadion atât de frumos, pe care Ceauşescu l-a dărâmat, pentru a construi în locul lui enormitatea numită Casa Poporului.

rapid-3.jpg

Rapidiştii sunt obişnuţi cu loviturile destinului, pentru ei nu e o problemă faptul că trebuie să o ia de la capăt. Dragostea pentru culorile alb-vişinii, pentru spiritul Rapidului, e prea mare pentru a fi destrămată de această nouă încercare. De data asta, nu mai este de ajuns doar o promovare, trebuie să aibă loc o schimbare din temelii, începând cu ridicarea unui stadion nou, cu atragerea unor oameni de afaceri potenţi, care să vină cu un proiect clar, pe termen lung, aşa cum merită un asemenea brand. Vechiul stadion al Rapidului, încărcat de atâtea amintiri dragi, trebuie să lase locul unei arene moderne, civilizate, în conformitate cu standardele internaţionale. Giuleştiul a fost pentru Rapid casă şi refugiu, a fost arena unde rapidiştii au vărsat lacrimile tristeţii dar şi ale bucuriei, a fost magnetul care i-a atras din fragedă copilărie. A venit vremea schimbării la Rapid, chiar dacă este nevoie să o ia de jos, dar această perspectivă nu-i sperie pe cei care au îndurat atâtea pentru echipa lor favorită. Acum, privirile rapidiştilor sunt din nou triste, dar ei ştiu că ce nu te omoară te face mai puternic. Şi se prăgătesc de o nouă luptă, întrebându-se, precum poetul, "mai suna-vei dulce corn, pentru mine vreodată"?

rapid-4.jpg

Cristian Huluban
Ads

Cele mai citite stiri de azi