Special

Publicat Joi, 26 mai 2016 , ora 14:57, de Diana Bone

Roata morii se-nvarteste

Termenul democraţie provine din limba greacă, prin alăturarea cuvintelor demos (popor) şi kratos (putere). Definiţia cunoscută a democraţiei este ”forma de organizare şi de conducere a unei societăţi, care proclamă principiul deţinerii puterii de către popor”. Dacă toate aceste lămuriri sunt clare, mă întreb în ce fel de societate trăim noi, în România. Dacă puterea poporului se exrcită prin vot, înseamnă că am ales prost. Democraţia românească, cea reală, nu cea găsită în definiţii, se învârte în jurul banilor negri, a corupţiei de la toate nivelurile, aşa cum vedem zilnic. Dacă puterea se află în mâinile poporului, de ce acest popor al nostru are un nivel de trai atât de scăzut, în comparaţie cu alte popoare, care ştiu să folosească acea parte a termenului democraţie (kratos-putere) mult mai bine decât noi?

Politicienii, şi în general cam toţi cei din aparatul de stat, şi-au dat seama că pot face ce vor cu acest popor, îl pot umili când şi cum vor, pentru că sintagma-etalon a românilor îndeamnă doar la resemnare: lasă, frate, că putea fi şi mai rău. Cât de mai rău poate fi? Totul se rezumă doar la a avea ce mânca şi ce bea, la sfârşitul unei zile de muncă? Dacă ceea ce se petrece la noi se numeşte democraţie, ce termen trebuie inventat pentru a descrie viaţa cetăţenilor germani, suedezi, olandezi, elveţieni, britanici? Probabil raiul pe pământ, din moment ce au salarii din care pot pune deoparte măcar jumatate, lună de lună, trăiesc în curăţenie şi linişte, iar calitatea vieţii este atât de ridicată.
bani-la-doctor-660x375.jpg

Tentaculele mafiei din România au ajuns la un nivel incredibil. Aflăm din presă, legat de scandalul Hexi Pharma, că directorii de spitale primeau 30% din contractele cu această firmă. Din aceşti 30%, directorii îşi luau partea lor, după care restul de bani se ducea către partide, pentru finanţare. Adică exact către acele partide care îi numesc pe managerii de spitale. Şi, uite-aşa, roata morii se-nvârteşte, vorba cântecului. Sistemul este foarte bine pus la punct, cei care îl manevrează ajung foarte bogaţi, sume imense merg către partide. Şi poporului (care, reamintim, conform definiţiei, are puterea), ce-i mai rămâne? Pensionarilor, bolnavilor, săracilor, copiilor care au alocaţii de toată jena, ce le mai rămâne?

180419_articol.jpg

Cei aflaţi la putere nu au nicio problemă cu această criză din sănătate. Ei, în caz că sunt diagnosticaţi cu o afecţiune, se duc şi se operează prin Turcia sau în alte ţări, din banii noştri, ai contribuabililor. Iată că, până la urmă, are şi poporul o putere (kratos), pentru că reuşim, din banii noştri, să ne trimitem conducătorii la tratament în străinătate. Până când vom învăţa ce înseamnă cu adevărat democraţia, putem privi resemnaţi cum pensionarii din alte ţări pleacă în croaziere pe Mediterana, în timp ce ai noştri trăiesc de pe o zi pe alta, măcinaţi de sărăcie.


Cristian Huluban


Ads

Cele mai citite stiri de azi