Special

Publicat Marti, 30 august 2016 , ora 13:47, de Cristina Stancu

SCRISOAREA UNUI COPIL RĂMAS FĂRĂ MAMĂ

O femeie a fost ucisă pe trecerea de pietoni de un bezmetic vitezoman, care, la fel ca mulţi alţii de teapa lui, nu dă doi bani pe viaţa altora şi pe legi.


Să mai amintim că acest individ nu era la prima abatere, că avea permisul suspendat şi totuşi a urcat la volanul unei maşini? Nu are rost, astfel de cazuri au devenit un fapt divers în România zilelor noastre. Faptul că aceşti criminali sunt consideraţi, odată ajunşi în faţa anchetatorilor, drept "persoane care nu prezintă un pericol pentru societate", este cea mai gravă "obişnuinţă" din societatea noastră. După mintea procurorilor, a judecătorilor, a tuturor celor care sunt puşi să ia măsuri împotriva unor astfel de criminali, ce fapte ar mai trebui adăugate pentru ca vinovaţii să fie, finalmente, consideraţi un pericol pentru semenii lor?

Fiul femeii ucise pe trecerea de pietoni a scris o scrisoare celui care l-a lăsat fără cea mai dragă fiinţă din viaţa lui. Este o scrisoare emoţionantă, scrisă de un copil care nu înţelege de de mama lui a trebuit să plătească cu viaţa faptul că un recidivist este lăsat în libertate de autorităţi. Pierderea mamei este, pentru fiecare dintre noi, unul din momentele cele mai grele ale vieţii, dar să fii pus în această situaţie când eşti atât de tânăr este foarte greu de îndurat. În scrisoarea sa către cel care i-a omorât mama şi a fugit de la locul accidentului, tânărul îşi exprimă speranţa că cel care i-a provocat această pierdere va fi găsit şi pedepsit de oamenii legii. Mai curând, scrisoarea ar fi trebuit scrisă celor care vor judeca acest caz. Poate acum, după încă o faptă gravă a inculpatului, cineva va înţelege că un asemenea individ nu are ce căuta în libertate. Cu părere de rău, îi spun autorului scrisorii că rândurile scrise de el nu vor avea niciun efect asupra celui care a provocat această tragedie. Un asemenea om nu face parte dintre cei care pot avea regrete, nu are capacitatea necesară, cei ca el nu au reacţii normale, din moment ce fiind recidivist, urcă la volan şi goneşte ca un bezmetic prin oraş.

imagine-articol0_49139.jpg

De câte ori are loc o astfel de tragedie, reacţia opiniei publice este cea care mişcă oamenii legii. Societatea civilă, sătulă să tot vadă cum tot felul de infractori sunt lăsaţi în libertate, ia atitudine pe reţelele de socializare şi cere pedepsirea vinovaţilor. Până când o să tot mişte lucrurile opinia publică, de ce oamenii plătiţi cu salarii grase nu îşi fac treaba? Pentru ca scrisoarea tânărului rămas fără mamă să nu fie, la fel ca titlul unei celebre opere a lui I L. Caragiale, doar o scrisoare pierdută, ar trebui să scriem toţi, în fiecare zi, o astfel de misivă autorităţilor, poate aşa se vor trezi din somnul în care zac de 26 de ani. Pare-se că e singura variantă rămasă, când vine vorba de aplicarea corectă a legii. Aşa că întrebăm, din moment ce sunt lăsaţi liberi criminalii şi infractorii, cine reprezintă adevăratul pericol pentru societate? Nu cumva chiar cei care dau astfel de decizii? 

judectori.jpeg

Cristian Huluban
Ads

Cele mai citite stiri de azi