Special

Publicat Miercuri, 01 iunie 2016 , ora 12:49, de Catalina Burlan

SUFERINŢA UNEI CAMPIOANE

Maria Olaru, un nume important în istoria sportului românesc (campioană olimpică, mondială şi europeană), s-a decis să ridice un colţ al cortinei în spatele căreia se află strălucitoarea zestre de trofee cucerite de gimnastica românească. 

Probabil, înainte de a lua decizia de a face publice amintirile sale, s-a gândit şi la consecinţe, la ecoul pe care cartea sa îl va avea în rândul opiniei publice. Pe de o parte, era vorba de chinurile îndurate de nişte fetiţe pentru a atinge Everestul performanţei, pentru a-şi îndeplini visul care le-a purtat paşii spre sala de gimnastică. Pe de altă parte, dezvăluirile Mariei îi prezentau într-o lumină mult mai puţin favorabilă pe antrenorii care erau priviţi de noi toţi ca nişte monumente ale societăţii.

Cazul Mariei nu este deloc simplu de judecat. Venind dintr-o familie modestă, cu părinţi care nu erau tocmai un model pentru copilul lor, Maria şi-a găsit rostul, sensul vieţii în gimnastică.

orig.jpg

A ajuns un nume cunoscut în toată lumea, o sportivă de frunte, dar pentru asta a plătit un preţ care pentru mulţi este inacceptabil, a îndurat umilinţe şi a suferit de pe urma regimului draconic la care erau supuse gimnastele din acea perioadă. Inevitabil, s-au creat două tabere, una care condamnă metodele antrenorilor Bellu şi Bitang, şi cealaltă, care susţine că gimnastica românească nu ar fi ajuns niciodată la performanţele obţinute fără aceste sacrificii ale micuţelor sportive. Adevărul absolut nu-l poate şti nimeni, dar pentru curajul de a descrie acea epocă din istoria sportului românesc, Maria Olaru merită respectul nostru.

61809024.jpg

Această carte a Mariei nu este o răzbunare la adresa antrenorilor ei, nu este o încercare de a păta nişte nume care oricum vor rămâne în istoria sportului mondial. Este doar o încercare de a descrie şi o faţă mai puţin strălucitoare, mai puţin ştiută, a drumului care duce spre glorie. Cartea Mariei readuce pe tapet şi o dispută mai veche a societăţii româneşti, între adepţii educaţiei de tip ”eu te-am făcut, eu te omor” şi cei care susţin că nu ne mai putem întoarce la acele vremuri, că educaţia copiilor trebuie făcută după principii moderne, care exclud violenţa. Acum, odată cu publicarea cărţii sale, Maria Olaru ştie că se şi expune în faţa opiniei publice, care fie o va aprecia pentru curajul de a spune adevărul aşa cum a fost, fie o va blama pentru că nu ştie să fie recunoscătoare celor fără de care nu ar fi ajuns o mare campioană.

maria-olaru-performanta-cu-palme-si-teroare-psihica-in-timpul-antrenamentelor.jpg

Fie că ne place sau nu, fie că facem parte dintr-o tabără sau alta, eu cred că dezvăluirile campioanei trebuie privite fără patimă, fără prejudecăţi. Maria Olaru ştie că cine spune adevărul nu poate să mulţumească pe toată lumea.

Cristian Huluban 

Ads

Cele mai citite stiri de azi