Special

Publicat Vineri, 15 aprilie 2016 , ora 12:40, de Oana Lucia

THIS IS ANFIELD

Era un duel aşteptat de multă lume, pentru că se înfruntau două echipe educate în spiritul fotbalului total, două echipe pentru care fanii sunt foarte importanti, iar respectul acordat acestora este literă de lege.

La Liverpool echipa şi suporterii sunt tot unitar, spectacolul este garantat, pentru că oamenii care umplu până la refuz legendarul stadion Anfield Road chiar vin la meciuri ghidaţi de frumosul îndemn ”bucuraţi-vă de fotbal”. Adversarii veneau din Germania, o ţară cu care englezii au fost mereu într-o rivalitate acerbă, care trece de graniţele sportului. Dar acolo unde există civilizaţie, unde există respect faţă de istoria şi tradiţia unul club, rivalităţile pot trece pe plan secund, contează doar bucuria de a fi prezent la un astfel de eveniment.

453492571.jpg

Două galerii care au cântat împreună cel mai frumos imn care se aude pe arenele sportive, acest superb You’’ll Never Walk Alone, dovadă de ataşament, declaraţie de dragoste care poate da aripi oricărui jucător, determinându-l să dea totul pe teren.  În anul 1996, când Anglia a organizat turneul final al Campionatului European, sloganul ales de organizatori a fost ”When football comes home”, amintindu-ne că rădăcinile acestui frumos sport vin din patria lui Bobby Charlton, Kevin Keegan sau David Beckham. De fapt, ne amintim de acest slogan de fiecare dată când vedem un meci disputat pe terenurile Albionului, pentru că atmosfera de pe stadioanele engleze este unică în lume. Ca să folosim sloganul creat de organizatorii turneului final al Euro 1996, putem spune că şi aseară fotbalul s-a întors acasă. Am avut şansa să vedem şi noi, românii, ce înseamnă un adevărat spectacol fotbalistic, un meci în care drumul de la agonie la extaz este foarte scurt.

jurgen-klopp-banners-scarves-and-flags.jpg

La fel ca la celebra finală din 2005 cu Milan, când echipa lor era condusă cu 3-0 la pauză, nici aseară fanii cormoranilor nu erau dispuşi să admită înfrângerea. Atunci, deşi aveau lacrimi în ochi, au cântat toată pauza acelui meci unic în istoria Champios League, astfel încât Gerrard şi colegii săi, aflaţi la vestiare, să înţeleagă un slogan simplu: ”impossible is nothing”. Aseară, la 1-3 cu Borussia Dortmund, un scor la care pe stadioanele noastre ar fi răsunat deja prostescul ”Demisia, demisia!”, oamenii din tribune au purtat echipa favorită spre încă o revenire aproape incredibilă. În acele momente, când orice echipă poate fi prăbuşită psihic, când toate resorturile se pot rupe în faţa unei tabele de marcaj care afişează un scor descurajant, tot ce-ţi doreşti, ca jucător sau antrenor, este să auzi măcar o încurajare, o vorbă bună. Când 40000 de oameni cântă pentru tine You’’ll never walk alone, când vezi că ei încă speră şi cred în tine, atunci orice revenire este posibilă. Aşa cum spunea antrenorul lui Dortmund la finalul partidei, ceea ce s-a întâmplat nu are nicio logică. Logică poate nu are, dar poate avea o explicaţie, scrisă la intrarea pe stadion: This is Anfield.

liverpool-v-manchester-city-premier-league.jpg

Cristian Huluban 
Ads

Cele mai citite stiri de azi