Special

Publicat Joi, 24 martie 2016 , ora 13:26, de ROL.ro

VIAŢA MERGE ÎNAINTE. PÂNĂ CÂND?

Emoţia nu rezolvă problemele, miile de lumânări aprinse de oamenii simpli nu îi vor împiedica pe terorişti să lovească din nou. 

Amintiţi-vă de atentatele de la Paris, nu vi se pare un déjà vu? Atunci, după tragedia din capitala Franţei, oamenii mărşăluiau pe străzi strigând: Je suis Charlie Hebdo! Acum, alţi oameni, acelaşi tip de mesaj: Je suis Bruxelles! Este frumos, este mişcător acest mesaj al oamenilor simpli, este de apreciat solidaritatea, dar asta nu ajunge. Nu poţi lupta cu lumânări şi flori împotriva armelor sofisticate sau a bombelor, pentru că nu vei câştiga niciodată. Cei care participă la aceste marşuri o fac cu teama că ei vor fi următoarele victime ale terorismului. Je suis…următorul? 

Oamenii obişnuiţi nu se pot apăra singuri, ei trebuie să meargă la muncă tot cu metroul sau autobuzul, iar pentru a pleca în vacante vor aştepta din nou în aeroporturi sau gări. Într-un cuvant, vor fi mereu expuşi pericolului.

 Am văzut multe luări de poziţie, multe opinii în aceste zile. Majoritatea merg pe ideea că cele întâmplate nu trebuie să ne sperie, pentru că, nu-i aşa, viaţa merge înainte, cu bune şi rele. În ultimii ani, văzând ce urmări au atentatele din Europa, tot mai mulţi oameni încep să-şi pună, îngrijoraţi, o întrebare legitimă: până când? Şi se lasă tăcerea, pentru că este o întrebare la care răspunsul pare, în acest moment, foarte sumbru. Am ascultat şi specialişti, invitaţi la emisiuni pentru a comenta evenimentele, şi care spuneau că nu prea există mijloace cu care să poată fi opriţi teroriştii. Caracatiţa Isis a cuprins teritorii foarte vaste şi adepţii ei devin tot mai periculoşi. Dacă tot am ajuns la acest punct, putem şi noi să întrebăm ce se face cu toţi banii care merg, an de an, la ministerele apărării, internelor, la detaşamentele antitero? 

Vorbim de sume imense, miliarde de Euro, care sunt alocate, la fiecare început de an, bugetelor pentru apărare. Care apărare? Până acum, teroriştii par mult mai bine organizaţi decât cei puşi să apere cetăţenii de aceste hoarde de fanatici. Autorităţile sunt mereu luate prin surprindere de aceste atentate, deşi aflăm că un atac terorist la Bruxelles era considerat iminent de ceva vreme. Ar trebui ca la marşurile de solidaritate să nu ne mulţumim doar să plângem victimele atentatelor, ci să punem şi întrebarea: pe noi cine ne apără? De ce mor oameni nevinovaţi, deşi serviciile secrete aveau indicii clare că urma un atac terorist? Câţi oameni mai trebuie să moară până când instituţiile abilitate, cărora li se pun la dispoziţie sume exorbitante, să îşi facă treaba? 

Locuitorii Europei au învăţat o lecţie: nimeni nu mai este în siguranţă. Şi acum se întreabă: pentru ce au suportat din buzunarul lor, atâţia ani, bugetele ministerelor care ar fi trebuit să le asigure liniştea? Suntem anuntaţi că a început vânătoarea de terorişti. De ce abia acum?

Cristian Huluban

Ads

Cele mai citite stiri de azi