Special

Publicat Miercuri, 06 iulie 2016 , ora 12:41, de Catalina Burlan

VISUL UNEI NOPŢI DE VARĂ

Islanda a fost, la Euro 2016, ca o boare de aer proaspăt, venită să relaxeze o competiţie desfăşurată sub ameninţarea terorismului. 

A fost ca un zâmbet frumos în disputa cu fotbalul în zale propus de marile puteri Anglia, Germania, Italia şi chiar Franţa. Fotbaliştii islandezi au venit la Euro 2016 călăuziţi de dorinţa de a-şi face cât mai onest treaba, fără fiţe şi aere de vedete. Au adus cu ei atitudinea omului simplu, fie că este brutar, inginer sau electrician, care a conştientizat importanţa lucrului bine făcut. Islandezii s-au calificat la Euro 2016 dintr-o grupă cu Olanda, Cehia şi Turcia, iar la turneul final au trecut de faza grupelor, deşi adversarii au fost Portugalia (1-1), Ungaria (1-1) şi Austria (2-1). În optimi, au furnizat marea surpriză a turneului, eliminând Anglia, una din favoritele turneului. 

37ba1b18577b86f455505a562cb21d9e.jpg

După asemenea performanţe, cum să mai fii supărat, ca suporter al echipei, pentru eliminarea din sferturi în faţa echipei-gazdă, Franţa? Un meci pe care islandezii l-au pierdut categoric, dar chiar şi în aceste condiţii, nu au renunţat la luptă, marcând şi ei două goluri. Nici noi, românii, nu am fost suparaţi pe ai noştri după acea primă înfrângere cu Franţa, pentru că am văzut dorinţă, ambiţie şi atitudine. Din păcate, noi ne-am predat după primul meci, în timp de islandezii au oferit fanilor lor satisfacţia de a vedea aceeaşi atitudine şi la următoarele patru partide. Jucătorii islandezi şi-au câştigat respectul fanilor, al unei întregi ţări, pentru felul în care au ales să se prezinte la sărbătoarea fotbalului european. Fără complexe, cu o superbă inconştienţă, deloc impresionaţi de numele şi cartea de vizită a adversarilor.

5115.jpg

Simboza emoţionantă dintre echipă şi suporterii islandezi a fost încă un motiv de admiraţie pentru toţi cei care au urmărit Euro 2016. Preşedintele ţării a refuzat şampania din lojă, preferând să bea o bere împreună cu suporterii veniţi de acasă, a refuzat costumul elegant pentru a îmbrăca tricoul echipei sale, gesturi de normalitate, de civilizaţie şi respect faţă de concetăţenii săi. Venind dintr-o zonă a Europei cu cel mai ridicat standard de viaţă, unde calitatea vieţii este literă de lege, toţi aceşti oameni, de la simpli suporteri la şeful statului, au arătat că snobismul şi prostul gust nu au ce căuta în rândurile lor. La întoarcerea în ţară, islandezii au fost primiţi ca nişte eroi, primul ministru, cel care merge cu bicicleta la serviciu, numindu-i pe jucători ”o comoară naţională”. 

cmj6jeovuaep6a1.jpg_small.jpg

Deşi mai sunt de jucat semifinalele şi finala, Islanda reprezintă cea mai frumoasă amintire a acestui turneu final, şi ne aduce aminte de o altă echipă scandinavă, Danemarca, cea care a câştigat Euro 1992, deşi jucătorii săi au fost chemaţi din vacanţă cu câteva zile înainte de începerea turneului. Visul unei nopţi de vară, în varianta sa islandeză, va rămâne un exemplu de civilizaţie, educaţie şi bun simţ. Dar, mai presus de toate, un reper de normalitate.


Cristian Huluban
Ads

Cele mai citite stiri de azi